Beauty is a product of photoshop

Am gasit un clip comercial care mi s-a parut destul de interesant al carui mesaj te face constietizezi ca frumusetea nu e intotdeauna ceea ce pare si toate lucrurile care converg pentru a ne crea noua imaginea sunt de multe ori fortate sa compuna mesajele subliminale pentru noi cumparatorii. Oricum, in ziua de azi frumusetea implica destule costuri, mai ales daca ea nu vine pe cale naturala. Toata lumea isi doreste sa fie mai frumoasa, sa arate cat mai bine, sa fie cat mai provocatoare, sa emane cat mai multa senzualitate. Promoterii fac totul pentru a crea efectul Turma. N-ar fi rau daca ti-ai alege tu insuti ce e mai bine pentru tine.




" Life must be lived as play. "
Plato.

Pink - Don't leave me

Imi place melodia, e super, Doamne fereste sa dai peste o psihopata de acest gen, dar poate si daca ai da, nu ar fi neaparat ceva rau, nu ? Are si ea farmecul ei si de ce sa nu recunosc e destul de dulce, mai ales cu crosa aia in mana imbracata in asistenta, nu ?:)

The same

Nush cine sau care dintre voi ati fost in Pitesti, e un oras linistit, si cu multi oameni normali dar si cu o mare masa de oameni redusi. O groaza de oameni care renunta greu la probleme pentru ca se obisnuiesc cu ele si le e mai usor sa se adapteze. In fine, e frumos in Pitesti, centrul arata binisor, si .. cam atat. Avem si parcuri, avem si strand-uri, aveam si mall. Insa avem un lucru trademark pentru acest oras pe care nu il poti observa decat atunci cand ai carnet, implicit conduci o masina si te deranjeaza. Se numesc canale. Frate, s-ar putea sa fiu eu prea afectat, s-ar putea sa vad eu altfel lucrurile, nu stiu, am fost si in alte orase, au si aia, dar ca la Pitesti nu prea cred. De 20 de ani e acelasi primar, dar nu a fost niciodata pana acum gandit un proiect prin care toate canalele, tevile conductele sa fie bagate printr-un singur tunel/canal. Ar implica costuri prea mari (chiar si daca s-ar face un proiect cu fonduri europene?!) si ar dura prea mult, deranjul ar fi prea mare (de parca asa nu e?!) si nu se stie cine ar putea gestiona toata treaba asta. In fine, inainte ocoleam gropile, acum ocolesc si canalele. Eu sunt sincer multumit ca rezista masina, ca nush in ce masura daca ai o masina straina si sa ti-o mai si distrugi prin gropile si canalele alea, cred ca te-ai zgaria pe fata. Inainte chiar si canalele dupa asfaltarea strazilor si refacerea lor, tot erau egalate cu nivelul drumurilor, acum nu frate, acum raman asa in pamant unde au fost ele initial, deci e ca o groapa mai mare. Ma deranjeaza lipsa de respect prin micile detalii pe care unii le omit fie cu intentie sau nu. Ce ma intereseaza pe mine ca primarul da dispozitie, ce ma intereseaza ca el a zis, ce ma intereseaza pe mine birocratia actelor si contractelor smecherite, eu vad rezultatul, ca de aia platesc taxe si impozite si tot eu platesc reparatia masinii mele. Din pacate in Romania nu se face nimic bine sau bun. Poate exceptand medicamentele alea realizate cu ajutorul fabricilor importate de afara, desi am observat ca nici calitatea lor si efectul nu se mai pastreaza in ultimii ani. Cola nu e ca aia de afara, masinile nu sunt ca alea din afara, casele nu sunt ca alea din afara, banii nu sunt ca aia din afara, bancile nu se comporta la fel ca afara. Aici totul e atipic si se pare ca asa va ramane pentru urmatorul mileniu :)

" În politică, prostia nu e un handicap. "
Napoleon.

Laude

Si totusi uitandu-ma inapoi am mai remarcat unul dintre multele lucruri care ma deranjeaza. Atitudinea masculina prin care un mascul se lauda ca a facut ceva anume. Desi, proportia e covarsitoare in favoarea dubiilor. Cel mai deranjant, e ca si daca sa zicem un mascul reuseste sa faca ceva, de ce trebuie sa se laude ? Pentru a parea in ochii celorlalti ce si-ar dori el sa fie, e ca o lupta in jungla pentru cine troneaza si cine e mai bun. Dar totusi in anumite situatii de acest gen, iese la iveala caracterul omului. Ideea de a te bucura de cineva, de a te bucura de un lucru iti evidentiaza caracterul si felul tau de a fi. E destul de greu pentru cineva de a se abtine de la a-si face cunoscute meritele si din a se lauda. Mie mi s-a parut tot timpul normal ca laudele si aprecierile sa vina din partea celorlalti, adica nush, dar una e cand o spui tu: Ba ia uite ce am facut eu, vedeti ce mare si tare sunt ? Hai ma, zii tu ca nu sunt tare, nu-i asa ca sunt ? Plz plz plz! Mi se pare ca acel om ar cersi apreciere prin aroganta. E de fapt o sifdare asupra propriilor tale idei si conceptii cand cineva asteapta asa ceva de la tine. In schimb, mi se pare normal ca daca nu vreau sa apreciez un lucru, sa nu o fac. Big deal! In orice caz, laudele de obicei apartin barbatilor, nu o spun nici cu incantare, nici cu ignoranta, pur si simplu asa e. Femeile doar admira, privesc, si fac ceva .. sau nu, depinde de cat de evoluata e femeia.
Cel mai jalnic, e momentul in care un baiat se lauda la jumate de oras: bai am futut-o pe aia, mama ce i-am facut, cum a fost, etc.. mai patetic e si momentul cand minte despre asta sau exagereaza. Dar totusi, sa privim altfel. Sa zicem ca ar fi asa si ca barbatul nu minte, ci spune adevarul. So fucking what ? Toata lumea face sex, toata lumea se freaca in toate felurile, femeile o sug, barbatii ling, femeile cu barbatii fac sex, barbatii cu barbatii fac sex (!penibil), femeile cu femeile fac sex, si asa mai departe. Chiar nu mi se mai pare o chestie de remarcat sa te lauzi ca faci ceva de acest gen. In orice caz, in astfel de cazuri, si femeile (unele dintre ele o cauta cu lumanarea) au partea lor de vina. Atunci cand permit prea usor intrarea unui astfel de mascul in patul lor, trebuie sa se stie la ce sa se astepte, ar da dovada de maturitate, dar barbatul respectiv stie/vede ca e imatura, profita si dupa aia se da mare zmeu.
Dorinta de afirmare a unui mascul, trebuie sa fie moderata, pentru ca sa si poata invata din diversele situatii prin care trece. E mai haios modul prin care un mascul se compara cu altul, sau cu altii. Eu am masina, am BMW, el are matiz, ala are dacie, ala are logan. Sau eu am o femeie super, ala are o femeie naspa, ala are o femeie desteapta dar tot nu e mai frumoasa ca a mea, etc..Oricand, orice ai avea, poti pierde. Si stii care-i faza ? Poti pierde chiar tot, intr-o secunda, nici macar sa apuci sa te bucuri de ce ai avut/ai. Iti dai seama ca la un moment dat, se intampla ca un arogant sa pice in nas ? Important e daca inveti din lucrul asta sau nu, unii nu invata niciodata si isi traiesc toata viata asa. Asta n-ar fi o problema, daca nu i-ar afecta si pe oamenii din jurul lui, daca nu i-ar face pe cei de langa el, sa fuga, sa dispara, si sa isi mareasca departarea de el. De regula invata si observa ca e timpul unei schimbari in momentul in care isi face prezenta constiinta, si asta se intampla in momentele de decadere, in momentele de umilinta, in momentele de compasiune, sau daca altcineva ii serveste o lectie de viata.

Cred ca exista un moment sau chiar mai multe in care o sa platesti pretul de a fi om, si a avea sentimente. S-ar putea sa vina un moment al bilantului, si nu vorbesc despre cel de la Judecata de Apoi, ci ma refer la faptul ca in viata conteaza mult cum traiesti. Conteaza sa fi om, cand trebuie sa fi om, conteaza sa nu judeci dupa aparente, si e bine sa asculti si alti oameni care au ceva de spus. E bine sa fi retinut in acuze, e bine sa ai intelegere si sa nu uiti ca si cel de langa tine are o inima, si ca e om, ca s-ar putea sa aibe nevoie de ajutor, si cel mai bine e sa il transformi intr-un prieten si nu intr-un dusman.

" Există bătălii pe care e bine să le ocoleşti; nu din teamă că le-ai putea pierde, ci pentru că ai deveni ridicol, câştigându-le. "
Gelu Negrea

Funny

Un bărbat e adus în faţa judecătorului pentru că a omorât-o pe soţia lui.
- Fapta dumneavoastră e sub orice critică. Dacă vreţi că tribunalul să nu vă condamne la închisoare pe viaţă, trebuie să ne expuneti motive cât de cât plauzibile care să vă poate reduce pedeapsa.
- Domnule judecător, soţia mea era aşa de proastă încât nu am putut să mă controlez şi a trebuit să o arunc de la balcon.
- Declaraţia dumneavoastră este o mare obrăznicie şi, dacă nu vreţi ca juraţii să vă condamne, trebuie să aveţi argumente cu adevărat plauzibile.
- Păi, să vă povestesc. Locuim într-un bloc cu 10 etaje, la ultimul etaj, şi la parter locuieşte o familie de pitici. Părinţii au un metru şi copii chiar mai puţin. În ziua respectivă i-am spus soţiei:
- E teribil să fii pitic. Săracii vecini de la parter, toţi sunt aşa mici!
- Dar - răspunde soţia - sunt o adevărată specie de pirinei.
- Pigmei ai vrut să spui!
- Nu, pigmei e ceea ce are omul în piele, ştii, de la care se alege cu pistrui.
- Aia se numeşte pigment.
- Mă laşi?! Pigment e chestia aia pe care scriau vechii romani.
- Ăla se numeşte pergament.
- Cum poţi, dragă, să fii aşa de incult? Pergament e când un scriitor publică o parte din ce a scris.
Domnule judecător, vă închipuiţi că mi-am înghiţit cuvântul „fragment“ ca să nu mai continui discuţia asta aberantă. M-am aşezat pe fotoliu şi am luat un ziar să-l răsfoiesc. Nici nu m-am aşezat bine, că apare soţia mea lângă mine, cu o carte în mâna şi îmi spune:
- Uite, dragă, asta e ceea ce scrie un scriitor şi se numeşte carte, dacă nu aveai idee ce e aia. Ia şi citeşte Veranda de la Pompadur.
Iau cartea în mâna şi îi spun:
- Draga mea, asta e o carte în limba franceză, Marchiza de Pompadour, nu trebuie să interpretezi numele în română.
- Asta e bună, dragă, îmi dai tu lecţii de franceză mie, care am făcut meditaţii cu un vector de la facultate!
- Ăla nu se numeşte vector, se numeşte lector.
- Eşti prost, Lector a fost un erou grec din antichitate.
- Ăla a fost Hector şi era troian.
- Hector e unitate de măsură a suprafaţei, blegule.
- Ăla e hectar, draga mea.
- Mă uimeşti cu incultura ta. Hectar e o băutură a zeilor.
- Ăla se numeşte nectar - spun eu oftând din adâncul sufletului.
- Habar nu ai, eu ştiu sigur că era şi o melodie pe tema asta, pe care o
cântau două prietene în duo.
- Nu se spune duo, se spune duet.
- Mă scoţi din sărite, eşti aşa de încuiat! Duet e când doi bărbaţi se bat cu săbiile.
- Ăla se numeşte duel.
- Pe dracu’, duel e gaura aia neagră din munte de unde apare trenul.
Domnule judecator, aveam „tunel“ pe limbă, dar am simţit că mi se face negru în faţa ochilor şi nu m-am mai putut stăpâni şi am aruncat-o pe geam.
Linişte în sală… judecătorul ia ciocănelul de pe masă, loveşte cu el puternic şi spune:
- Eşti liber, a fost un caz clar de legitimă apărare. Eu o aruncam deja de la Hector…

Infidelitate

Citeam zilele trecute un articol despre infidelitate. Din ultimele sondaje de opinie reiese faptul ca 70% din barbati si 60% din femei isi inseala partenerul de viata. Cifrele sunt naspa, o spun in mod direct, si mai spun ca asta inseamna ca in 2 din 3 cupluri unul din parteneri inseala. Primul impuls il constituie acordarea unei prea mari importante, in discutii, gesturi si prezenta, unei alte persoane - de sex opus. Toate astea inevitabil vor duce la o aventura. Daca persoana in cauza simte ca poate sa aiba o aventura, dorinta ii va creste treptat - treptat si o va face, mai ales daca cealalta persoana din cuplu (iubitul sau iubita) va iubi sincer si nu va lua atitudine sau nu va remarca schimbarea partenerului. Comunicarea e vitala si cred ca ai putea sa cauti si sa gasesti orice iti doresti de la persoana iubita, poti face atat de multe lucruri impreuna incat nu exista limite. Poti gasi orice, poti incerca orice, poti ajunge oriunde, asa ca nu vad cum ai putea sa te plictisesti, mai ales ca prin acordul cu tine insuti pentru o aventura ii inseli sentimentele celuilalt. Maturitatea este de asemenea foarte importanta si cred ca este normal ca daca iti doresti altceva, sa faci in asa fel incat sa alegi corect, si sa il faci pe celalalt sa inteleaga ca vrei altceva. O sa sufere probabil, o sa fie foarte greu, poate nici nu o sa inteleaga, dar adevarul si faptul ca i-ai fi spus direct, faptul ca ai comunicat si ai spus ce vrei, iti va crea respectul minim in ochii lui/ei. Nu vad de ce trebuie sa incerci diverse aventuri in timp ce ai o relatie. Relatia este superioara oricarei aventuri. Este mai mult decat orice aventura ai avea. Iti poate oferi miliarde de momente de fericire si liniste si intelegere. E ca si cum ai face gratar in sufragerie cand ai o aventura. Ok, sunt 2 minute, 10, poate o noapte, poate 100 de nopti, dar la un moment dat se va termina, trebuie sa intelegi ca si cel care accepta ca iti inseli iubita sau iubitul pentru el/ea, e constient ca la fel ai putea face si cu el/ea. Pe de alta parte, oricum la un moment dat din cauza aventurii o sa iti pierzi relatia, fie pentru ca tu decizi sa renunti la relatie si sa faci din actuala aventura o viitoare relatie, fie pentru ca celalalt afla, si pune el/ea punct. Ideea e ca oricum ai da-o per total nu prea castigi mare lucru. De regula aventura incepe in joaca, si intr-un fel de urmarire a gesturilor si atentiilor dintre cele doua persoane. Daca esti destul de matur, poti sa iti aduci aminte ca asa a inceput poate si relatia ta, numai ca poate inainte sa inceapa erati amandoi singuri si totul era deschis, era disponibilitate spre cunoastere, pe cand acum sunt constrangeri, pe cand acum trebuie sa tii cont, ca trebuie sa te ferersti de celalalt, trebuie sa minti, trebuie sa te ascunzi, trebuie sa adopti o noua fata, trebuie sa te prefaci si .. cel mai important e ca trebuie sa te schimbi implicit pentru cel care te iubeste in ceva opus. Iti dai seama ca e nevoie doar de timp si depinde si de celalalt daca e destul de agil sa citeasca niste lucruri, dar de regula intr-un cuplu cei doi ajung sa se cunoasca destul de bine si e usor. Bun, se ajunge in faza de limita, pui capat relatiei pentru o aventura si faci din actuala aventura, sau incerci, ca se poate intampla ca si cel pe care il vrei sa nu fie singur, sa faci o relatie. 90% din cuplurile formate astfel sufera enorm gandindu-se ce au pierdut si pentru faptul ca uneori e bine sa iti stapanesti emotiile. Trebuie sa inveti sa spui NU!, trebuie sa intelegi ca lucrurile in viata au o logica, si un curs al vietii. Nimeni nu zice sa fii salbatic/a, nimeni nu zice ca nu poti sa porti o discutie, sau sa stai inchis/a in casa ca la puscarie, sa te descarci asupra celuilalt si sa devii frustrat de lucrurile astea, dar e bine sa te multumesti cateodata si cu putin, daca esti fericit/a. Daca nu esti, atunci super ok, ii spui celuilalt ca nu mai vrei, nu esti fericit, nu simti ca merge si ca trebuie bla bla, si mergi mai departe. Dar suferinta creata si pe care ai lasa-o in urma in caz de o astfel de tradare ar fi mare pentru celalalt, si gandeste-te ca el/ea nu e vinovat/a cu nimic. Cu ce a gresit ? Ca te-a iubit ? Ca ti-a fost alaturi ? Ca a incercat sa te ajute ?
Pentru a evita astfel de lucruri, trebuie sa iti impui din start regulile. Cum partenerul le-a incalcat, ai dreptul sa decizi. Te opresti sau mergi mai departe. Ah si mai e ceva. Poate multi dintre voi sau ma rog, oare cati dintre voi nu au avut acea senzatie de a spune "Mi se pare ca iubitul/iubita e schimbata"?! Deci, ala e un moment foarte important, dar in fine, depinde si de argumentele pe care le ai. De regula, iti spun eu: Nu ti se pare, chiar e pe bune :)
Mi se pare total lipsita de substanta ideea de "curva desteapta" - femeia care are impresia ca poate invarti barbatii pe degete cum vrea ea, doar printr-un organ. Ca poate sa minta cum vrea, si cat vrea, si sa faca in asa fel incat ala mereu se intoarce la ea si el e jucat in picioare si mintit mereu. Depinde de barbat! Daca e prost, o s-o faca asa la infinit, poate o sa-si accepte statutul de second-hand. Dar nu toti sunt prosti, eu cred ca la un moment dat indiferent care ar fi el o sa zica: STOP! Si se opreste si trece mai departe. Curva desteapta de regula are un coeficient mic de inteligenta, pentru ca daca ar fi fost mai mare, probabil ca nu ar fi avut nevoie sa piarda timpul rotind barbati pe degete si probabil ca ar fi prea ocupata calatorind si cunoscand, evoluand, pur si simplu ar munci, ar avea activitati extra, chiar si relatie, si in felul asta ar primi cam tot ce ar vrea ea de la viata, fara a face un efort "constructiv" in a juca barbati pe degete. Mi se pare absolut de prost gust si lipsit de caracter, pentru ca stiu ca barbatii sunt usor de citit, iar genul asta de femei le prind imediat slabiciunile si cred ca daca isi flutura de doua ori genele si el lesina de incantare, gata!, pot incepe sa profite! O sa profite pana o sa se intample ceva. Pana el o sa se trezeasca si o sa-i vada de fapt adevarata fata sau macar una din ele. Asa, si ce mai stiu eu despre "curva desteapta", e ca nu o sa fie niciodata fericita. NICIODATA! Si o spun cu un zambet :)
De ce ? Nu e chiar asa de complicat, in primul rand ea nu are in cap ideea de a iubi, ci ideea de a beneficia de niste lucruri de pe urma celuilalt, ideea de a insela, ideea de a face in asa fel incat sa ii iasa pasentele. Cand face asta de fapt se foloseste de niste atuuri ale ei - strict estetice - mai degraba decat de inteligenta. Facand toate astea, nu are timp sa-si traiasca viata in mod onest si real, ci traieste tot timpul intr-o minciuna cu ea insasi. Tot timpul are un scop, si acela nu e fericirea ei, ci orice altceva. Traind asa, nu traieste niciodata, plus ca aventurile si relatiile de genul asta sunt usor de citit in viitoarele relatii. Dar, exista si o parte pozitiva, s-ar putea sa aibe o groaza de beneficii materiale, trupesti, etc, mai stiu eu ce. So fucking what ? Se duce cu ele pe lumea cealalta ? Poate sa aibe tot ce vrea; cand nu ai cu cine sa imparti si sa simti ca fericirea se traieste in doi, nu prea are farmec! Cuplul si relatia bazata pe sentiment iti aduce intotdeauna ce vrei, bucurie, intelegere, implinire, fericire. Daca ai o familie unita si esti un cuplu fericit, bogatiile dupa care alergi ar putea veni in timp tocmai ca urmare a acestui lucru. Dar strategia acestor femei inseamna, in cel mai bun caz, inteligenta - nu intelepciune!
Nu uita ca frumusetea e trecatoare si s-ar putea sa te trezesti la 40-50 de ani ca ai ales sa traiesti urat, probabil intr-o familie dezbinata sau aventura sau concubinaj fara copii, fara viitor, fara puterea de a lasa ceva in urma ta, asa cum ne-a lasat Dumnezeu.
Sfatul meu pentru femeile gen "curve destepte" : Fetele mele, nu va opriti! avem nevoie si de curve pe lumea asta si mai ales de p***a, chiar daca platim uneori inzecit pentru ea. Dar conturile se regleaza la un moment dat!


" A dovedi ca am dreptate, ar insemna sa fiu de acord ca s-ar putea sa ma insel. "
Beaumarchais

Indrazneste!

Pot sa zic ca e cea mai frumoasa reclama a lui connex in afara de cea in care isi anunta alianta cu Vodafone in Romania. Reclama ajunge direct la constiinta si umanitate, si sensibilizeaza rapid, te face sa simti si sa intelegi, dar cel mai important iti da convingere si te face sa iei atitudine. Arata clar diferenta dintre a nu lua si a lua atitudine! Ma bucur ca exista oameni care gandesc asa si poate fi chiar si un exemplu de viata. Nu toata lumea ia atitudine fata de ce se intampla in jurul lor, nu toata lumea isi ajuta semenii din jurul lor, nu toata lumea crede in propriile forte. Dar .. toti suntem oameni si moral ar fi sa fim umani fata de ceea ce ne sensibilizeaza.

Indrazneste!



" Primul om care a preferat să înjure decât să dea cu piatra, poate fi considerat inventatorul civilizaţiei. "
Sigmund Freud.

Fight for kisses

Niciodata nu am gandit asa departe in privinta bebelusilor ca iti pot fura propria nevasta, haha. Oricum reclama e destul de haioasa si pot sa zic ca mi-a captat atentia. Mi se pare amuzant modul in care copilul isi analiza si urmarea obiectivul, si cum se antrena. Recunosc ca am avut o singura data un aparat de ras Wilkinson, dar am fost multumit de el. Singurul lucru de care nu eram multumit este ca nu gasesti peste tot rezerve, si deci sistemul lor de logistica, marketing si promovare este unul totusi redus in comparatie cu Gillette. Poate o sa mai am ocazia sa ma bucur de un astfel de aparat, cine stie, pana atunci uite reclama:

Britain's got talent

Despre Britain's got Talent se pot spune multe, eu am aflat in urma cu 2 ani de el, si acum 1 an am vazut pe youtube un clip despre Signature, mi-au placut foarte mult, si ideea lor de a fi originali si cum au surprins publicul, au fost spontani si au fost destul de apreciati. Oricum ideea e ca din momentul ala publicul astepta mai mult de la ei tot timpul si in asta consta si secretul, ca mereu sa vii cu ceva nou, altfel esti taxat. Trebuie sa vii cu ceva nou mereu, sa faci publicul sa te aprecieze mereu, ceva gen Madonna, daca vreti un exemplu mai clar. Uite mai jos primul lor act.
Enjoy it!




" Cel mai greu lucru de păstrat e echilibrul. "
Jean Grenier.

Perseverenta

Ce inseamna perseverenta ?

Pai pentru cei care nu stiu sau nu au inteles sensul adaug si o definitie din DEX:
PERSEVERÉNŢĂ, perseverenţe, s.f. Acţiunea de a persevera; însuşirea de a fi perseverent; stăruinţă, statornicie în muncă, în convingeri, în atitudini etc.; tenacitate. [Var.: (înv.) perseverínţă s.f.] – Din fr. persévérance, lat. perseverantia.

Nu stiu daca toata lumea are o perseverenta, daca si-o manifesta, daca o face tot timpul si daca da, in ce conditii si mai ales De ce ?
De ce ai vrea sa fii perseverent ? De regula esti perseverent in ceva anume. Cand iti doresti cu adevarat ceva foarte mult inseamna sa insisti asupra acelui lucru pana vei reusi sau pana se va intampla sa-l ai, etc.
Important e cat de perseverent esti, asta reflecta in mod normal cat de mult iti doresti acel lucru. Inseamna sa-l iei pe "Pot sa fac asta" in brate si sa nu dezarmezi. Am vazut oameni care isi accepta statutul si situatia la un moment dat si .. cedeaza implicit. Sincer nu stiu de ce, dar am un moment de frustrare cand va asa ceva. Ma gandesc ca toti am fi trebuit sa fi avut o perseverenta si o dorinta de realizare a lucrurilor in noi, prin care sa evoluam si sa ne punem in practica visele.

Totul pleaca de la un gand, gandul iti generaza o dorinta. Dupa dorinta apare intrebarea, cat de mult iti doresti, cat de tare iti doresti si mai ales .. o intrebare al carei raspuns il vei afla in timp, cat de mult poti sa lutpi ca sa obtii sau sa realizezi un lucru ? Trebuie sa intelegi ca perseverenta sta la baza realizarii visului si dorintelor tale. Cu cat iti doresti mai mult cu atat ai mai multe sanse de realizare. Evident, sunt diverse cai de realizare a propriilor dorinte, dar ideal ar fi ca perseverenta sa fie una pozitiva, adica sa insisti in realizarea dorintelor prin metode Ok, umane, pozitive, si nu prin intrigi, minciuni, lucrui negative. Pentru ca in astfel de cazuri, s-ar putea ca efectul sa nu fie cel constant si visul ti se poate spulbera intr-o clipa, chiar si dupa realizarea lui. Conteaza mult conduita ta, si concetrarea pe care o acorzi subiectului, cu cat esti mai atent la detalii, cu cat intelegi mai bine si mai mult ce trebuie sa faci pentru realizarea lui, cu atat ai mai multe sanse de realizare. Exemple pot fi multe si le intalnesti in viata de zi cu zi la orice pas, unele iti starnesc rasul, alteori admiratia, alteori intriga. Am intalnit de exemplu un om, care a incercat de 5 ori sa intre la Facultatea de medicina. A 6-a oara a reusit. Consider ca a fost un baiat perseverent, pentru ca nu stiu cati dintre noi ar fi facut acelasi lucru. Insa mai e un lucru de admirat la el, si anume faptul ca si-a indeplinit un vis. Era visul lui! A muncit pentru el si a reusit, si se poate oricand uita peste umar inapoi si increderea in el insusi ii va creste inzecit. La fel si respectul celorlalti. Ceilalti te judeca si te vor judeca si vor rade de tine, si vor face caterinca de tine, si te vei simti penibil, si te vei consuma, si vei inceta sa crezi in tine, te vei indoi de tine ca vei reusi. Este momentul in care apare un punct de rascruce. Ori continui, ori cedezi. Depinde doar de tine, pentru ca numai tu poti decide ce urmeaza.
Insa pot sa iti garantez un lucru, ca daca vei reusi, nimeni, dar absolut nimeni nu o sa iti mai poata reprosa ceva. De ce ? Pentru ca ai reusit prin tine insuti. Si meriti toata admiratia. Imagineaza-ti cum o sa fie cand o sa te uiti in spate si o iti vezi propriile vise realizate pentru care ai muncit, pentru care te-ai straduit atat, pentru care poate o sa si suferi foarte mult, pentru care depui eforturi considerabile. Dar gandeste-te ca e viata ta! Si ai doar o viata de trait. S-ar putea sa te ajute sa ai incredere in tine si s-ar putea sa merite sa fii perseverent. Oricum nu ai ce pierde!
Enjoy the life.

“Ce lucru trist este sa privesti fericirea prin ochii altuia.”
William Shakespeare

Weirdo

Ce ai zice daca ajungi intr-o gara si descoperi ca jumate din oamenii de acolo stau ca niste statui ?:)
Probabil ca nimic, sau poate te-ai amuza, sau poate nu, sau i-ai fotografia/filma. Videoclipul face parte din curentul Improve anywhere.
Imi place!

Olingi

Asa, asta e o reclama haioasa de la Orange, e super ok. Mi-a placut. Oricum sincer nu ma asteptam sa-si dea si ea tricoul jos :)

In schimb tipa e super finutza si are pometi adorabili :)

Connex & Vodafone

Asta e reclama care mi-a placut cel mai mult. Reflecta foarte bine si clar puterea grupului Vodafone, deci implicit si a schimbarii, Connex se aliase in acel moment cu un gigant european al telefoniei si mesajul era clar transmis tuturor, si intregului public, insa mi-a placut maniera in care a facut-o, muzica aleasa a fost cea de pe coloana sonora a filmului Requiem for a dream, de Clint Mansell (Lux Aeterna ), de asemenea puterea grupului reprezentata de masa de oameni antrenata in miscare in reclama pentru satisfacerea oricarui client.





" Dacă ai impresia că educaţia e scumpă, atunci încearcă să vezi cum e ignoranţa.
Andy McIntyre "

Reclama Dacia! - super tare :)

Mi-a placut foarte mult reclama asta, e adresata exclusiv oamenilor din Romania, pentru ca aici exista cultura lucrurilor contrafacute destul de dezvoltata pe care le admitem in viata noastra de zi cu zi. Pana si fata celui din reclama de bisnitar cu lant de aur la gat si gesturi si limbaj este exact cum e si in realitate, de aia si cred ca mesajul ajunge exact la publicul tinta. Foarte tare!

Si daca s-a stricat, ce ? Nu vezi ca-i plina lumea de stricaciuni ?:)
Holograma ? zic.. Da' und' te crezi ba baiatule, in Razboiul Stelelor ?:)
Ieri am luat-o! Azi una, maine alta, noi sa fim sanatosi! :)

Oricum lasand gluma la o parte, pot sa va spun ca o sa conteze mult de unde va luati piesele in caz ca aveti Dacia. Nu stiu cat conteaza pentru voi, e doar o opinie, dar am vazut niste teste si diferenta intre piesele contrafacute si cele originale e destul de mare.




" Ca să înţelegi că eşti prost, trebuie totuşi să-ţi meargă mintea. "
Georges Brassens

T - Mobile Dance

Ok ok, a fost un karaoke, dar stati sa vedeti ce comercial au scos aici. E fabulos, absolut minuntat, incantator, cum s-au organizat astfel incat lumea sa nu realizeze asa repede ca e un promo si sa poata fi prinsa in joc. Ideea, dar si munca pentru realizarea aceste reclame au fost exceptionale, si la fel si cei care au intrat in actiune doar pentru ca s-au simtit bine si distractia a fost ok pentru toata lumea. Totul s-a intamplat in Liverpool intr-o statie de metrou!
Superb!



" Life's for sharing. "

T - Mobile Song

O sa va prezint mai jos un filmulet in care se pot vedea momentele realizarii unui promo T-mobile din Trafalgar Square din Londra. E foarte misto realizata reclama, mai ales ca e realizata de oameni, cu oameni, despre oameni. Melodia aleasa care va fi cantata intr-un mod karaoke este cea a lui Beatles iar reclama este realizata de T-Mobile, un mare jucator european de servicii de telefonie mobila care se pare ca va intra si in Romania prin cumpararea lui Cosmote si implicit Zapp. Sunt in jur de 13 mii de oameni care canta refrenul Hey Jude, dar ce mi-a placut cel mai mult a fost atitudinea pe care o au oamenii atunci cand sunt pusi fata in fata cu neprevazutul, ma refer la oamenii de acolo, in speta Anglia. Nu stiau de ce sunt chemati, majoritatea credeau ca sunt acolo doar sa se miste doar intr-un decor mai mare fara sa stie ca or sa si aibe parte de un karaoke. In fine, stau si ma intreb, oare in Romania se putea realiza asa usor ? Nu caut acuma nod in papura si nici nu sunt impotriva noastra, dar totusi frate, aia sunt asa bine dispusi ca zici ca toti primesc salarii fara sa munceasca, toti au concedii fara sa ceara, si totul e altfel. Eu cred ca lumea pare mai sanatoasa, no offence :)







" Life's for sharing. "

Special

Nana Mouskouri & Julio Iglesias - Se que volveras

O melodie speciala pentru oameni speciali, si mai ales pentru femei speciale. Versurile sunt triste, dar feelingul e unul superb si transmite un mesaj mai interesant decat orice gest. Si bineinteles ca subiect, iubirea, ce ar putea fi mai interesant de atat, nu ?:)
Poate te intereseaza.



Btw, mai jos sunt versurile.

Versuri

Cuando pienso en ti
Me siento triste.
Sola sin tu amor,
Ya nada existe.
Que difícil es,
Es tanta soledad,
Cuando pienso en ti
Y tú no estás.
Cuando pienso en ti
Y tu no estas
Cuando pienso en ti
Me siento solo
Yo me acostumbr
Tanto a tu modo
Nada es igual
Para decir verdad
Cuando pienso en ti
Y tu no estas
Sé que volverás, amor
Sé que volverás, amor
Sé que volverás, lo sé
Te quiero junto a mi.
Un amor así
Me da esperanza
Un amor así
Me da confianza
Un amor así
No puede darme más,
Cuando pienso en ti
Y tú no estás
Sé que volverás, amor
Sé que volverás, amor
Sé que volverás, lo sé
Te quiero junto a mi.

Pentru versiunea in engleza, ca poate multi dintre noi nu stiu spaniola:

Nana Mouskouri & Julio Iglesias - Return to Love

(Nana)Walking in the dark I feel so near you
All alone and yet I think I hear you
Is it just a dream or just a memory
Could it be your arms that hold me tight
(Julio)If the pouring rain feels like I kiss you
Could it be the tears of how I missed you
Is it just a dream or just a memory
Could it be your arms that hold me tight
(both)You return to love tonight
You return to love tonight
Whisper that you're here my love
And walk me through the rain
You return to love tonight
You return to love tonight
Show me little tenderness
And be my love again
(Nana)Walking in the dark I feel so near you
All aloneI think I hear you
(Julio) Is it just a dream or just a memory
Could it be your arms that hold me tight
(both) You return to love tonight
You return to love tonight
Whisper that you're here my love
And walk me through the rain
You return to love tonight
You return to love tonight
Show me a little tenderness
And be my love again
You return to love tonight
You return to love tonight
Show me little tenderness
And be my love again.


Pentru cine a trait sentimentele respective, va intelege perfect melodia si probabil ca odata cu reascultarea ei va itera perfect niste clipe uitate unde intr-un colt al sufletului, dar eu zic ca in principiu viata in sine iti ofera atat de multe si frumoase momente, incat ideea in sine si bucuria de a trai orice moment e mai presus de orice. Trebuie sa ne bucuram de fiecare moment al vietii noastre, indiferent cat de greu ne e, intensitatea e traita in mod diferit. Orice as zice si oricum as face, ei au doua voci superbe, puse si in tandem, nu poate sa iasa decat ceva frumos.
Imi place!


" Dacă aştepţi momentul potrivit, te întrec alţii care nu-l aşteaptă. "
Woody Allen

Interviu cu Dumnezeu

Acest interviu este cunoscut, este si a fost citit de multe persoane. Deci, in esenta nu se adreseaza neaparat acelor persoane care il stiu deja, ci mai mult celor care nu-l stiu. Oricum, este ceva special si il recomand oricui, indiferent de varsta.
Multumesc pentru intelegere.

Nota. S-ar putea ca unii sa zica, eh, il stiam, l-am mai vazut. Ma doare undeva ca-l stiai sau nu, eu am vrut sa-l am aici, sa il citesc eu mereu, sa il vad eu mereu si sa il citesc de 1 milion de ori, probabil ca nu o sa ma plictisesc niciodata de acest interviu.

" - Ai vrea să-mi iei un interviu, deci… zise Dumnezeu.
- Dacă ai timp… i-am raspuns. Dumnezeu a zâmbit.
- Timpul meu este eternitatea… Ce întrebări ai vrea să-mi pui?
- Ce te surprinde cel mai mult la oameni?
Dumnezeu mi-a răspuns:
- Faptul că se plictisesc de copilărie, se grăbesc să crească…., iar apoi tânjesc iar să fie copii; că îşi pierd sănătatea pentru a face bani……iar apoi îşi pierd banii pentru a-şi recăpăta sănătatea.Faptul că se gândesc cu timp la viitor şi uită prezentul, iar astfel nu trăiesc nici prezentul nici viitorul;că trăiesc ca şi cum nu ar muri niciodată şi mor ca şi cum nu ar fi trăit.
Dumnezeu mi-a luat mâna şi am stat tăcuţi un timp.
Apoi am întrebat:
- Ca părinte, care ar fi câteva dintre lecţiile de viaţă pe care ai dori să le înveţe copiii tăi?
- Să înveţe că durează doar câteva secunde să deschidă răni profunde în inima celor pe care îi iubesc…..şi că durează mai mulţi ani pentru ca acestea să se vindece; să înveţe că un om bogat nu este acela care are cel mai mult, ci acela care are nevoie de cel mai puţin; să înveţe că există oameni care îi iubesc, dar pur şi simplu încă nu ştiu să-şi exprime sentimentele; să înveţe că doi oameni se pot uita la acelaşi lucru şi ca pot să-l vadă în mod diferit; să înveţe că nu este suficient să-i ierte pe ceilalţi şi că, de asemenea, trebuie să se ierte pe ei înşişi.
- Mulţumesc pentru timpul acordat….am zis umil. Ar mai fi ceva ce ai dori ca oamenii să ştie?
Dumnezeu m-a privit zâmbind şi a spus:
- Doar faptul că sunt aici, întotdeauna . "


P.S. Se zice, sau ma rog, dupa caz, unii spun ca acest interviu ar fi fost scris de Octavian Paler. Sincer nu mi-ar fi parut rau sa fi fost asa, dar el insusi reclama acest fapt ca fiind neadevarat. Nu este opera lui si nu el a scris acest text, insa probabil din prea mult bun simt dupa cum explica intr-un interviu dat ziarului Cotidianul, Nu poate sa interzica el cuiva a se juca cu numele lui pe internet.
Pentru mai multe informatii, google it with keywords: " O capodopera care nu-mi apartine+cotidianul "




Ce tare e intrebarea aia: Intre Dvs si Dumnezeu mai exista cineva ? Ai vazut ca Gadea ramane fara replica :)


" Nu voi fi un om obişnuit, pentru că am dreptul să fiu extraordinar. "
Peter O’Toole

Naivitate

Naivitatea in conceptia mea (aici, daca ar fi de fata Domnul profesor de filozofie Florea Stan, mi-ar atrage atentia ca din punct de vedere filozofic nu este corect sa specific "dupa parerea mea/in conceptia mea" pentru ca nu sunt vreun mare filozof sau vreun mare ganditor al epocii moderniste sau contemporane si deci nu ma pot auto-intitula in acest fel, insa proft de faptul ca nu e de fata :p) este echivalentul sau sinonimul lipsei de maturitate si intelegere care este oricum destul de relativa si ea la randul ei.
In mod normal lipsa de imaturitate, sau naivitatea, te priveaza de niste lucruri si chiar de niste trairi. Naivitatea iti mareste speranta dar si suferinta in acelasi timp. De fapt ce se intampla cand esti naiv ? Se intampla de multe ori sa adopti sintagma "crede si nu cerceta" si ce se mai intampla ? Se intampla sa iei lucrurile precum axiomele in matematica, adica sa le admiti fara demonstratie. Numai ca axiomele totusi sa fim seriosi raman in picioare si dupa rezolvarea problemei sau exercitiului respectivm, pe cand adoptarea "crede si nu cerceta" mi se pare o prostie! In mod obiectiv, s-ar putea sa stiti, ca asta este un citat crestin-ortodox la fel ca si "cautati si veti afla". In fine, mi se pare absolut halucinant la varsta pe care o am acum sa cred orice. Dar, daca ma intorc in trecut, tind sa recunosc ca poate as fi crezut orice. Asadar tind sa asociez naivitatea cu lipsa de maturitate. De asemenea, se mai zice, ca daca cineva iti sopteste la ureche ceva, ai 95% sanse sa crezi ceea ce ti se spune, pentru ca asociezi faptul ca ti se impartaseste ceva special NUMAI pentru tine.
Ce se mai intampla cand esti naiv ? Pai, cred ca iti impulsionezi dorintele, cred ca iti exagerezi limitele, cred ca visele tale evolueaza intr-un mod hiperbolizant. E bine sa ai vise, e bine sa ai si dorinte, dar e bine sa iti pastrezi si capul pe umeri, e bine sa intelegi ca trebuie sa iti indeplinesti visul, si nu sa crezi ca se indeplineste de la sine. Realizarea propriu-zisa a viselor si dorintelor nu ar trebui sa constituie esenta vietii tale, in sensul ca dupa ce ti-ai realizat visul, sa iti abandonezi visul, doar pentru ca tu constati ca .. nu e ceea ce credeai. Totusi, ar trebui sau ma rog, depinde dupa caz, sa intelegi ca poate ai dus ani de munca, ani de invatare, de gandire, de atentie numai pentru ca tu sa iti realizezi visul si e greu de crezut ca acea dorinta si acel vis ar fi persistat atatia ani, daca tu nu ai fi simtit ca e cu adevarat important. Faptul ca rezultatul nu este pe masura, inseamna ca naivitatea ta a fost exagerata. Si totusi dezamagirea prin care iti spui "m-am imbatat cu apa rece" nu e chiar relevanta. Intr-un final e doar o demonstratie pentru tine, si o confirmare de incredere in propriile tale forte. Deci nu e nimic in van, nu inseamna ca daca rezultatul trebuie sa te dezamageasca, e o munca si o concetrare a propriilor forte duse de tine pana la capat si are si o finalitate.
Urasc lipsa de maturitate, naivitatea e uneori socanta si te face sa suferi chiar si daca esti constient de ea. Intr-un final oricum iti va provoca o suferinta prin care o sa te maturizezi si apoi o sa zici: am mai crescut si eu, m-am mai maturizat. Dar ce te faci cu oamenii care raman naivi toata viata ? Ce te faci cu cei care cred ca tot ce zboara se mananca ? Ce te faci cu cei care pun botu la cel mai mic flirt ? Well, evident ca foarte multi se schimba in timp, dar totusi, iti dai seama ca in tot acest timp langa acele persoane .. sunt alte persoane care duc o munca titanica pentru maturizarea celuilalt ? Se gandeste cineva la persoanele alea care duc munca asta ? NU FRATE! Nu se gandeste nimeni! Pe celalalt il doare exact in pwla de el/ea. El (cel in cauza) evolueaza, se ridica, isi ia zborul si voila'. Celalalt ramane cu dezamagirea ca a mai incercat odata, a mai oferit odata, a mai trait odata .. aceeasi dezamagire.
O astfel de analogie mi-a oferit-o un idol as putea spune, un om de caracter, un geniu, cred ca asta e cuvantul. Multumesc lui Dumnezeu ca exista astfel de oameni, multumesc lui Dumnezeu ca acesti oameni au fost inzestrati cu puterea de a spune mai departe ceea ce si cum gandesc, de a crea un curent de opinie, de a te face sa iti pui intrebari, de a realiza, ca sunt oameni care sunt foarte inteligenti, si de a vedea totusi si realitatea macabra ca si acest oameni sunt culmea, si ei dezamagiti, de unul sau altele, sau mai multe lucruri. Numele lui este Octavian Paler. Ma bucur ca este roman, a oferit tot timpul o doza de patriotism care sincer, niciodata , dar absolut niciodata nu am vazut-o la nici un politician roman. Deci frate, iti dai seama de cati lingai si cati hoti politicieni sunt in tara asta, niciunul nu a dat vreodata o dovada de patriotism cum o dadea Paler de fiecare data cand avea ocazia.
Tot el spune: "Un om normal are o singura patrie, restul sunt tari.."







Ca si alti oameni, Paler povesteste despre el insusi si isi recunoaste defectele si admite ca cel mai mare defect al lui este naivitatea. Este un lucru de admirat avand in vedere lupta pe care a dus-o cu el insusi si speranta pe care a avut-o in realizarea viselor. Dar, este evident ca dezamagirea fata de sperantele si visele lui au fost spulberate spre sfarsitul vietii. Se vede in el cum traieste si cum vorbeste, se vede cum il doare, in acelasi timp si daca ai trait sau daca ai gandit, sau daca gandesti ca el, e imposibil sa nu intelegi ce simte. Este vorba tot de vise si dorinte spulberate, este vorba tot de naivitate. Totusi este extrem de matur si isi recunoaste acest defect, chiar daca este la apogeul carierei si la finalul vietii. Este o lectie de viata si educatie, este un om cu o mare experienta de viata, care a trecut prin doua regimuri ca sa inteleaga la final ca dorinta de ati realiza propriul vis nu tine numai de vointa, tine si de ceilalti, tine si de intelegerea pe care o ai atunci cand iti propui sa faci ceva.

Apropo, tu .. in ce crezi ?

" Life is never easy for those who dream. "

Robert James Waller

Armata la romani

Am gasit filmuletul asta pe youtube. Am vazut si filmul, e vorba despre Terminus Paradis, mi-a placut, e un film romanesc, mai vechi. Ce mi-a placut la acest film ? Modul in care este reflectata tranzitia din Romania la acel moment. Paradoxurile pe care le vedeai la orice pas si dorinta de a sari din turma, saracia in care se zbatea toata lumea, nevoile comune pentru o viata mai buna si impacarea cu sine ca nu poti realiza mai mult.
Imi aduc aminte ca a fost totul ok pana cand am terminat facultatea, adica aia de la aramata imi trimiteau foi din astea de prezentare si recrutare in vederea incorporarii. Azi asa, maine asa, la un moment dat s-a terminat facultatea si ma angajasem, cand primesc o hartie din asta. Jesus, deci nu mai aveam o alta solutie, dar urma ca peste un an de zile sa se voteze in noua constitutie faptul ca armata nu o sa mai fie obligatorie. Si ghici ce, taicameu cica: Pai si cum, nu te duci in armata ? WTF! Nu ma! Nu ma duc, bagami-as pl in ea de armata, parca m-ai trimite in Las Vegas, asa de entuziasmat esti! Si nu am avut cum sa evit sa nu ajung din nou acolo la biroul astora dupa ce am primit ordin de incorporare "FARA VALIZA" hah, ce clasic suna. Dupa ce m-au dezbracat aia iar, te fute, te masoara, te testeaza, te tine ca pe prost 8 ore d-an pwlea pe acolo, vine decizia finala si ma cheama comandantul ala la el in birou: Deci dl Dragos, ce faceti mergeti la oaste ? V-ati gandit la o directie anume, un oras, destinatie, etc ? Jesus, ma bufnea rasu'. Ce mm sa fac eu in armata ma nebunilor! Chiar trebuie sa luati alti nebuni in armata. Zic, "domne, eu m-am gandit, nu merg in armata!"
Aia se uita unu la altu, si incep sa rada. "Pai ba baiatule, crezi ca e dupa tine ?" Daca patria ti-o cere, plm .. texte de martalogi. Si zic, bai oameni buni: Eu nu sunt pregatit sa merg in aramata! Bine bine, zic ei, dar "De ce ? Care e problema ?"
Domne zic, nu sunt pregatit psihic! Toata lumea a inceput sa rada!
Intr-un fel le-a placut si lor si nici nush cum pana la urma au decis: Bine mai baiatule, te mai lasam cateva luni sa te pregatesti psihic, dar dupa aia nu prea vad cum sa mai scapi, si ar fi bine si pentru tine ca o sa fiti ultima promotie!
Ultima promotie My Ass! Abia vazusem cum impuscase unu vreo 3 colegi la Arad, sau nu mai stiu pe unde in armata. Dupa aia am scapat de tot, finally. Dar nu as face aramata asta de kkt indiferent de pretext! Imi place sa stau la soare! :)





" Cainele moare de drum lung, si prostu' de grija altuia. "

Crezi in imposibil ?

Sunt obosit, si totusi nu vreau sa scriu ceva numai pentru ca trebuie sau intentionez sa imit alte persoane care scriu din obisnuinta fara sa transmita un mesaj anume. Totusi, e o chestie care revine mereu in viata mea de zi cu zi, si anume: Oamenii care cred in mituri! De ce credem in mituri ? Doar pentru ca exista nevoia de a crede in ceva ?:) Ne face mai puternici ? Suntem mai linistiti ? Nu stiu, dar uneori ne ajuta, asta e tot ce pot sa spun.
Oricum, tin sa spun ca nu imi place ideea de a lua ceva ca atare ca e imposibil. Nu suport! Urasc! Detest! Evit sa cred! Nu cred! ideea de a accepta ca ceva e imposibil, recunosc, .. asa usor. Mi s-a intamplat azi la servici :)
Un tip imi spunea: N-ai cum sa faci asta, e imposibil, n-ai cum! Desi el ma chemase acolo, pentru ca ma ocup cu asta. Si totusi: De ce plm ma mai chemi ? Daca stii ca e imposibil ? Pentru ca asa e procedura ! a zis el. Bine, bine, dar de ce crezi ca nu pot sa rezolv ? Pentru ca nu ai cum, e imposibil, nu e chiar asa usor, etc 200 de motive. Ma uitam cu admiratie, recunosc, un om crede asa de mult in ceva imposibil, incat nu are cum sa nu iti starneasca admiratia. In mod surprinzator, nu numai ca el credea in imposibil, dar incerca sa ma faca si pe mine sa cred acelasi lucru. La fel de surprinzator! E greu de acceptat sa iti spuna cineva: Nu ai cum! Nu poti face asta ! E imposibil pentru tine ! .. Recunosc ca ideea de imposibil ma atrage, imi place. Cred ca nimic nu e imposibil daca iti doresti cu adevarat, dar sa fii destul de inteligent ca sa realizezi imposibilul si pe deasupra sa mai ai si putina sansa pe care ti-o faci tot tu, cu alte cuvinte depinde tot de tine.
De asemenea cred ca e important sa stii, ca exista intr-adevar si lucruri imposibile, pe care nu le poti face. Daca reusesti sa treci de bariera imaginatiei si sa privesti lucrurile intr-un mod realist, cred ca ai numai de castigat, si cel mai important e .. increderea in sine.
Uneori lucrurile inteligente reusesc sa atraga mai mult decat lucrurile estetice si frumoase ca obiecte/fete/fenomene. Ma feresc de a cadea intr-o capcana a narcisismului, cred ca toti oamenii au puncte forte, chiar daca nu suntem toti la fel. Dar, recunosc, imi place ca nu suntem toti la fel. Ideea de turma despre care povestea Mircea Badea e reala si persista in Romania.
In fine, dupa ce imi rezolv treaba aia, ii spun tipului: Deci nu e imposibil, se poate! Parea dezamagit :)
Jesus, dar ce aveti frate, chiar nu se mai bucura nimeni in tara asta ? Nu trebuie sa crezi in ceva imposibil, trebuie sa crezi in tine! Desi uneori pare imposibil si acest lucru, esti obligat de viata in sine s-o faci! Si e bine sa fii tolerant si sa dai sanse oamenilor, nici nu stii de la cine ai de invatat!


" Chiar si in coliba se nasc oameni mari! " :)

Feel

Referitor la o ultima discutie, tind sa recunosc, ca exista intr-adevar melodii, ale caror versuri nu pot fi traduse in limba romana, in sensul ca pot fi traduse literar, dar tot sensul si farmecul lor este si sta in versurile in limba engleza. Nici nu stiu daca e bine sau nu sa inteleaga toata lumea versurile. Unii si daca ar intelege limba romana, nu ar intelege sensul ca atare al cuvintelor. Sunt melodii puternice care transmit un mesaj, care au un sentiment si o vibratie puternica in ele. Ma bucur ca exista astfel de creatori, care nu stiu in ce masura isi pun calitatile la contributie, sau nu stiu cat spera, dar stiu ca reusesc. Evident, ca lucrurile astea nu ar insemna prea mult daca trairea si feelingul, modul tau de gandire nu se reflecta catusi de putin in acele versuri. Linia melodia la fel, trebuie sa fie una care sa iti tina constanta ideea.





Versuri

See the mirror in your eyes
See the truth behind your lies
Your lies are haunting me
See the reason in your eyes
Giving answer to the why
Your eyes are haunting me!

Falling in & out of love
in love, in love
Falling in & out of love
your love, your love


See the mirror in your eyes
see the truth behind your lies
Your lies are haunting me
see the reason in your eyes
Giving answer to the why
Your eyes are haunting me!

Falling in & out of love
in love, in love
Falling in & out of love
your love, your love
in love; in love; in love


Why can't you see it?
Why can't you feel?
In & out of love
each time.

Why can't you feel it?
Why can't you see it?
In & out of love

It keep keep runnin'
It keep keep fallin'
Let it fade away.

Liberty Parade - 18 iulie 2009

18 iulie 2009 se pare ca va marca un nou an de Liberty Parade intre plaja dintre Venus si Saturn. Sper sa pot ajunge, trailerul mi-a placut foarte mult si este cred, destul de expresiv pentru ceea ce se vrea a fi Liberty Parade 2009. Anul asta organizarea apartine VIBE FM, radio al carui ascultator si fan sunt, si le urez multa bafta in continuare si ii felicit pentru muzica promovata, stilul, si cunoasterea in muzica. Sper sa fie un spectacol pe masura, de asemenea ne vedem acolo!

Btw, dintre invitati: FERRY CORSTEN si PLANET FUNK. Atmosfera e garantata.
Keep in touch!


" Carpe diem quam minimum credula postero. "

Ce faci ?

"Ce faci ?"
Cat de simpla e intrebarea asta ? E simpla ? Sau, cum ti se pare ?
Eu n-as zice ca e chiar simpla. Imagineaza-ti ca pui intrebarea asta unui condamnat la moarte. Ce crezi ca va schitza ? Va vorbi ? Sau va raspunde la intrebare ? Si daca va raspunde, cum o va face ? Ce va spune ? Ce ai putea sa raspunzi daca stii ca mai ai, sa zicem, 6 ore de trait ? Poate ca: "Asteptarea ma omoara mai repede decat pedeapsa in sine, nu ?". Dar daca ai intreba un om care tocmai a scapat din gura mortii ? El cum va raspunde ? Probabil ca va fi fericit cand iti va auzi intrebarea, nu ? Probabil ca entuziasmul lui va fi cu greu potolit, si nici macar n-as incerca sa-l potolesc, in ziua de azi vezi asa de putini oameni fericiti, incat ai impresia ca fericirea in sine e scopul pentru care traim toata viata noastra, pentru acel moment :)
Si daca aceeasi intrebare o s-o pui unui student cu 2 minute inaintea afisarii rezultatului examenului sau de diploma ? O sa vezi emotia! Daca o are :)
Paranteza!
Cand am dat examen la liceu, a fost o chestie interesanta, erau multi oameni adunati acolo, copii, parintii, bunici, etc. Era multa harmalaie. Stiu ca am invatat pentru examenul ala, am dat examen la matematica si limba romana. Mama ce mult a trecut de atunci. Sunt vreo 15 ani, Jesus, abia acum realizez. In orice caz, nu era un liceu de elita, heh, dar nah, eram sigur ca o sa intru si intr-un fel dezamagit ca o sa fiu cu 29 de fete in clasa :) In fine, am dat examenul, am facut, dupa 2 zile vin la aflarea rezultatelor, eram singur, din nou. Se zvonise ca nu se stie sigur daca le afiseaza in ziua respectiva, ma gandeam, iar ma duc acasa, mai vin si maine, si era o caldura super naspa, 40 de grade de mureai ca gusteru pe piatra. Langa intrarea in scoala, era o banca, pe care m-am asezat langa 3 baieti care jucau table. Erau destul de prietenosi, si m-au invitat sa joc si eu, spunandu-mi ca si ei tot rezultatele asteapta si ca n-are rost sa stam asa asteptand fara macar sa profitam de timpul asta. So, aveam emotii, am jucat cu ei 3 partide, si apoi a trebuit sa abandonez, pentru ca ma gandeam, la nota examenului, oare cat voi lua ? Oare voi intra la liceu ? Aveam emotii, de ce sa mint. Si dupa vreo inca 3 ore apar aia cu listele, si atunci frate, sa vezi agitatie, mama cum se ingramadeau sa se omoare, sa se calce in picioare, incercam sa imi fac si eu loc dar am abandonat ca n-aveam cum sa ajung. Intr-un final dupa ce se linistesc apele, lumea se pupa, altii plang, altii rand, altii sunt fericiti, vad si eu ca am luat 8.23, intrasem in prima clasa in ordinea mediilor. Era ok, cam de valoarea aia eram. Dar cei 3 care jucau table nu se sinchiseau deloc sa afle rezultatul. M-au chemat la ei, si m-au intrebat ce am facut, le-am zis ca am intrat, eram fericit, si m-au felicitat. Mi-au zis: Ne ducem sa vedem si noi dar sa se mai linisteasca apele. Am mai stat cu ei putin si la un moment dat nu mai era nimeni in fata listelor dupa care s-au decis sa mearga si ei sa vada daca au intrat sau nu. Si s-au uitat. Erau primii 3 intrati la liceu. Fara emotii, fara stress, fara probleme, fara laude, fara spectacol si tam tam. Mi-a placut, e genul de atitudine care cred ca e normala in situatiile de criza.
/Paranteza!

Si daca intrebi o femeie care tocmai isi da seama ca iubeste "Ce faci ?" Vei vedea ca e fericita, vei vedea ca se simte in vocea ei, in tonul ei, in felul de a-ti raspunde, in felul cum se comporta. Si daca o intrebi dupa ce tocmai s-a despartit de persoana iubita ? Uhm..
Comunicarea e importanta. FOARTE IMPORTANTA. E bine sa iti exprimi trairile, oricare ar fi ele. Conteaza mult. Sa nu regreti niciodata faptul ca ai trait un lucru sau eveniment.
Cum va raspunde o femeie care a nascut la intrebarea asta ? Dar sotzul ei, daca e baiat ?:)
Cum va raspunde unul care a castigat la loto ? Cum va raspunde un actor care tocmai a fost aplaudat la scena deschisa de cei mai mari actori ai lumii la decernarea unui Premiu Oscar.
Este o intrebare simpla in esenta ei, dar care poate transmite atat de multe mesaje incat nu suntem capabili sa asimilam importanta lor. Imi place feelingul de viata. Ideea de a simti si gandi ceea ce e in jurul tau, de a fi fascinat de lucrurile care ne inconjoara, chiar si printr-o intrebare:
"Tu ce faci ?" :)

" Nu judecaţi oamenii după cei cu care se adună. Nu uitaţi că Iuda avea amici ireproşabili. "
Ernest Hemingway

Orgoliu

Cat de orgolios e bine sa fii ? E bine sa fii orgolios ? Recunosc ca eu sunt, dar exista si intrebarea: Oare ma ajuta ? Si daca ma ajuta, cand ? Si daca ma ajuta, cat ? In ce situatii ?
Greu de spus, si probabil ca fiecare dintre noi are putin orgoliu, unii mai mult, sau altii mai putin. Cred ca femeile il au mai preponderent. Dar totul se schimba in cazul barbatilor :)
De ce ? Don't ask me! :)
Stiu doar ca atunci cand orgoliul face obiectul unei discutii, toata lumea sau ma rog, cineva afirma despre un barbat: E orgolios! Sau si daca nu o afirma, o gandeste! Eu consider ca orgoliul e ceva normal care trebuie sa existe, e doar o atitudine pe care o iei si o decizie pe care incerci sa o mentii contrar cursului. Am primit odata o asemenea caracterizare: orgolios, arogant, mucalit, increzut. Tre' sa recunosc ca nush daca le aveam pe toate, dar daca iti spun mai multe persoane incepi sa crezi, nu ? Da, sunt orgolios, s-ar putea si arogant, s-ar putea si mucalit. So fucking what ?:)
Ma simt bine in pielea mea, consider ca stiu ce pot oferi, stiu la ce sa ma astept, stiu cat de mult pot sa fac pentru a obtine ceva. Temperarea orgoliului inseamna toleranta, deschidere, inseamna a fi dispus sa oferi, inseamna poate uneori mai mult decat inteleg ceilalti care primesc. Ce se intampla cand doi oameni orgoliosi se alatura, sa zicem ca nu conteaza scopul ? Poate sa fie iubire, prietenie, cunoastere, discutie, etc.
Pai in prietenie, acest lucru va crea respect intre cele doua persoane, indiferent de situatie. In cazul unei iubiri, well .. it's a different thing. De ce ? Pentru ca unul din ei trebuie sa lase din orgoliu. Adica unul se lasa calcat in picioare cu alte cuvinte. Iti dai seama ?:)
Si probabil cel care lasa si e calcat in picioare, ala iubeste. Si bineinteles, celalat, nu ! Primul se lasa calcat in picioare, pentru ca celalalt sa fie fericit, primul face multe lucruri numai pentru celalalt. La un moment dat o sa te intrebi vreodata daca primul a fost vreodata orgolios, asa de mult va scadea. Evident, trendul este descendent pentru cel in cauza, iar celalalt urca pe o scara a respectului de sine, exagerat si fals. Totodata e o urcare mincinoasa, in sensul ca nu isi da seama ca evolutia sa si schimbarea personalitatii se datoreaza tot celuilalt, tot pentru ca celalalt face orice e posibil pentru fericirea sa. Se va atinge un punct critic, paroxism, in care primul dupa ce este calcat in picioare este si tarat pe pres si la final trebuie sa mai si aplaude si sa spuna ca ii place. Ah da! Si sa faca ciocu mic, daca nu ii convine ceva.
Dar ca orice poveste totul are si un final, de multe ori finalul fiind si nefericit. Exista 2 tipuri de final care au acelasi inceput.
Primul tip de final, este momentul in care primul fara orgoliu, are un moment in care realizeaza ca lucrurile au mers prea departe si ia atitudine, iar cealalta persoana poate, sau nu, sa inteleaga aceasta realitate. Daca intelege, lucrurile ar putea sa se schimbe intre cei doi si totul sa decurga normal sau poate chiar mai bine de aici inainte.
A doua varianta, este cea in care la fel, primul are la fel un moment de rascruce si ia atitudine, dar din pacate scara celuilalt e prea sus, si nu mai vede pragul de jos, iar lucrurile vor ramane transate clar. Din pacate situatia nu se va clarifica pe moment iar cel de-al doilea va intelege mult mai tarziu ca totul i se datoreaza primului. Mai grav stii ce e ? Nu e nici o intrerupere a unei relatii, nici despartirea, nici impacarea, nici ce ramane dupa. Mai grav e ca va exista un revers al medaliei, indiferent de final. Reversul e de doua ori mai dureros si mai eficient.
Cred ca vremurile se schimba si se vor schimba mereu, dar cred cu tarie, ca in vremea in care traiesc, e bine sa fii atent la ce se intampla in jurul tau. Nu te gandi ca e vorba de o atentie concentrata asupra cuiva/ceva, ci ma refer la o atentie generala, din care poti retine orice, poti invata orice. E bine sa fii atent cand vorbesti cu cineva, sa intelegi mesajul pe care il transmite, sa intelegi ca ochii isi schimba directia cand minte, sa intelegi ca si colturile gurii, se modifica intr-o parte cand ascunde ceva, e bine sa stii ca e fericit/a cand zambeste, e bine sa stii ca e atent/a cand are ochii mari si privirea fixa. E bine sa stii ca sunt lucruri care vorbesc cu tine fara ca tu macar sa intelegi asta.
Si cel mai important lucru cred eu, e faptul ca unii pot sa minta, dar sa o faca numai atunci cand sunt siguri ca stiu sa o faca. Altfel, sa stea in plm in banca lor, ca nu se stie cum si cand o fura!


" Vanitatea altora ne ofenseaza gustul doar atunci cand ne ofenseaza propria noastra vanitate. "
Friedrich Nietzsche.

Context

Aveam cred vreo 18 ani, si nu stiu daca sa o spun bucuros sau nu, mergeam cu autobuzul. Acum, ideea de autobuz ca principiu nu ar fi ceva rau, dar in orasul in care locuiesc, la acea vreme, adica prin '98 era o adevarata aventura o calatorie cu autobuzul. Contrar asteptarilor nu trebuia sa mergi nici multe statii ca sa intelegi, dupa 3-4 erai deja in transa si tranchilizat, puteai sa mergi si pe dinamita ca efectul era acelasi de buimaceala. In fine, ce sa mai, experienta frate.
Insa ce imi atragea atentia la Kitsch-ul total la care luam parte erau mai multe lucruri. In primul rand haos-ul orar al traseelor, in sensul ca .. Ce e ala orar de traseu ? Venea cand nevea, pleca cand pleca, te ducea cum te ducea, ce sa zici frate, pardoie dupa M.A.S.H. si era chiar una tragica. Ajungeai in statie, fetze mocnite de nervi, oameni care trebuiau sa ajunga la o anume destinatie in timp, nervozitate, nepasarea vanzatoarei de bilete, era haioasa, scuipa ea insasi semintele jos dupa care tot ea le matura. Ajunge autobuzul! Stupoare! Se balanganea frate din toate alea, si un scrashnet de iti tziuia urechile ca si cand ieseai de la 10m de sub apa. Soferul bineinteles, cu basca din aia de tractorist, pantaloni de stofa si adidasi puma imitatie cu talpa ingalbenita, semn ca ii purtase vreo 2 ani pe traseu .. Deschide usile, si simteai in aer cum porii de praf se aseaza pe tine si orice atingeai, deveneai tzarana. Usile deschise, culmea nu e ca la metrou, nu se mai inchideau, decat probabil cand ajungea la capatul liniei.
Asta ca o paranteza, trebuia sa ajung la meditatie, ma gandeam la probleme, exercitii de matematica, eram trotilat cu bacu, examenu de admitere la facultate, oarecum ma durea in cur ce autobuz vine, cat sta, cine conduce si alte alea. Grabit sa nu ii creez motive de injuraturi soferului de autobuz hopa sus in el, compostez bilet, tzac pac, sau pac pac depinde de era in care traim, si iau loc la jumate , in burduful ala jegos, ca oricum nu aveai cum sa te feresti de mizerie, era recomandat sa te murdaresti pe o anumita zona si sa ramai murdar daca se poate numai in zona aia :)
Acuma, cartierul cartier, stiti si voi ce fel de oameni sunt in el, de toate tipurile, cu preponderentza, baietzasii! Paranteza: Aia smecheri nu merg cu autobuzul, nush de ce, cred ca nu le place. Dar in spatele autobuzului asta in care eram eu, era o gasca de nespalati si smecherasi cu pantaloni din aia cum se purta atunci, largi, rasi in cap, nebarbieriti, sepci eminonsense, si atitudine de cocalar. In fine, Zoo Mobila! La statia urmatoare se urca frate o bucata de femeie, de mi-au ramas ochii injectati. Era imbracata in niste pantalonasi scurti pe buci, intrati intre picioare ca si cum tocmai ce se daduse jos de pe bicicleta, bineinteles body mulat pe sani, care sutien ? buricu buric, cercelu' cercel, blonda blonda, picioare lungi ca de iapa si se mai si tinea de bara cu ambele maini luand pozitia aia oarecum apropiata de doggy, dar in picioare. Ce sa mai, SF. Acuma, evident, baietii veseli au reperat imediat OZN-ul si da-i atitudine de cocalar, glume de shantz, muci de braila si zgomote de Zoo, schimb de replici, oarecum prea amabil din partea lu "tanti", surprinzator pentru mine. Aaa si ca sa completez, tipa avea o gentuta roz, si cand autobuzul asta se rostogolea pe drum, ii faceau tatele si curu asteia ca la electrosocuri, de ti-era mai mare dragu sa mergi cu autobuzul in unele momente. Bineinteles, ca trebuia sa existe si un punct culminant, vorba aia sarea si piperul prostiei si tupeului de gasca. Din fericire eram aproape de tanti si nah, oarecum privitor cu sau fara placere de a observa. Unu' din aia isi ia inima in dintzi si isi incepe show-ul prin a o lua pe asta intr-o bascalie, culmea ma gandeam ca o agatza, chiar ma gandeam, ia stai frate ca poate exista metode noi gen: huhuhuhu bobbobobobo dododododo, de la Zoo, vorba aia. Fata asta, nu parea deloc impresionata, de ce nu ma mira oare, de atitudinea lor, dar arata o calmitate extrema si suspecta, chiar zambea (avea puterea) asupra jignirilor aduse de catzei. Era oarecum o privitoare ironica. Ciudata faza de analiza tocmai intr-un autobuz kamikaze, nu ? simtind momentul de apogeu, unul din gasca vine la tipa respectiva si pentru tremuratul involuntar oferit ii ofera ei o moneda de 1000 de lei. Si ii spune mandru si razand: 1000 de lei pentru spectacol papusa!
Mintea lor ingusta, probabil deceda apostrofand: frate ce bina am zis-o, sunt golan, sunt bagabont, sunt valabil si-am blazon!
Dar, surpriza, tipa ia moneda din mana jegosului, se uita la ea, zambeste larg, vrea sa zica ceva, dar totusi, ezita, nu zice, isi baga mana in geanta, scoate portofelul, Jesus, ma gandeam ce plm si asta n-are de lucru sa ia moneda aia ? Pffffuck. Baga moneda in portofel, si .. scoate alta de 500 de lei pe care i-o inmaneaza cocalarului cu replica: Multumesc, pentru tzarani cu reducere!
Bine, ca poate va asteptati sa existe vreo morala, nu e nici o morala, vreau doar sa spun ca inainte de a face un gest necugetat poate putina modestie n-ar strica, e chiar recomandata si s-ar putea sa iesi bine pe total.

" Mandria nu reuseste niciodata mai bine ca atunci cand se acopera de modestie. "
Antoine Gombaud.

Burning Love

Si ce pot sa zic doar ca imi place melodia asta si imi creeaza senzatia de valuri ale marii pe fundal, si abia astept sa fiu acolo, sa ti se zbarleasca pielea pe tine cand simti aerul rece de seara, sa simti mirosul de mare, si nisipul pe picioare. Sa fie cald, si sa ai motive sa te bucuri de fiecare zi, sa n-ai stress, sa nu te futa nimeni la melodie si sa poti sa alegi ceea ce vrei sa faci.
Nush, dar fac o baie cum ajung :)
Ne vedem acolo!

You're the one desire, but your love is burning like fire
Jah soul, jah man
Connect-R pon di place
Rappin' on!

R:.I need some water, 'cause I'm gettin' so dry
Your love is burnin' like the sun in July
When you put your arms around me you raise the temperature high
'Cause your love is burnin' like the sun in July.

Burning, just like the sun glowing
Shining, just like the love we have
Let me feel it, I wanna touch your skin, yeah
Let me kiss it, I wanna taste the sin.

Let me be what I need to be 'cause when the sun is shining you look so sexy, yeah
I wanna touch ya pon di face pon di whole body
But your skin is burnin' lïke the sun, baby.

LIFE

Ai simtit vreodata teama de prezent ? De faptul ca prezentul e reflectia a ceea ce s-a intamplat cumva in trecut si ca exista totusi ideea de destin pe care ai putea-o sa o accepti intr-un final oricat de mult te-ai fi abtinut ? Si acestea intamplandu-se sa intelegi ca exista posibilitatea sa nu fi trait trecutul si nici prezentul ca urmare a trecutului ? De ce oamenii se uita in trecut de cele mai multe ori dupa clipele grele prin care au trecut ? Poate pentru ca suferinta doare si poate pentru ca vor sa evite cu orice pret evenimentele negative care au fost in trecut. Concentrandu-se asupra acestor lucruri uita sa mai traiasca in prezent si isi neglijeaza si viitorul.
Oricum ar fi, trebuie sa constietizam ideea de a trai si de a intelege faptul ca la fiecare pas de noi se intampla un lucru important pe care noi il neglijam si il descoperim doar atunci cand vrem cu tot dinadisul sa ne regasim in viata asta.
Lucrul important despre care vorbesc este unul care ne defineste ca oameni si fara de care am fi fost neinsemnati in valorile filosofice ale gandurilor noastre. Rezistam cu orice pret problemelor cotidiene, ne incarcam cu stress, reluam acelasi lucru zi de zi si ghici ce, desi fiecare zi e un nou inceput. Iti dai seama ca fiecare zi e un nou inceput ? Iti dai seama ca in fiecare zi poti schimba ceva in bine pentru viata ta ? Iti dai seama ca sunt atat de multe lucruri bune pe care sa le poti face intr-o noua zi ? Si cu toate astea, iti dai seama ca noi alegem sa repetam modalitatea de a trai zilele intr-un mod revazut undeva in subconstientul nostrul, fara a incerca sa sarim de tiparele generaliste ?
Nu pot sa ma abtin sa nu spun, cu toate ca nu e un final, faptul ca lucrul despre care vorbesc si pe care-l vedem la orice pas (desi il neglijam, voluntar sau involuntar), lucrul care ne corecteaza, lucrul care ne reseteaza, lucrul care .. ne schimba, si ne incita, si ne excita, si ne face sa iubim, .. se numeste viata.
O vezi la orice pas, intr-un copil, o vezi la orice pas intr-un animal, care exista, un pom care creste, o senzatie de logica pura dusa de Creator pentru a ne dezveli perdeaua de pe ochi. Ochi care nu accepta ideea ca viata e un lucru important, ce merita atentie, si nu ma refer la viata unuia sau mai multor oameni, ci a ma refer la viata in sine. Viata trebuie traita! O sa spui bineinteles, da .. mare noutate! Si incerc un raspuns: NU, NU e mare noutate! Doar iti aduc aminte, ca sunt momente in care deprimarea si depresia ating cote paroxiste. Si tot eu iti recomand, sa iti aduci aminte, ca dupa ce trec acele momente grele vine UN MOMENT in care esti fericit ca traiesti, fericit ca poti atinge, fericit ca poti simti, ca poti vedea si simti ceea ce simti. In acel moment te bucuri ca existi si ca traiesti si simti ca viata nu inseamna numai stop-uri, inseamna o succesiune de senzatii care ti se intrezaresc prin fata ta si pe care le traiesti, trebuie doar ca tu sa iei parte la ele. Cu toate astea un lucru mai trebuie admis si este destul de real, viata nu se traieste singur, ceea ce inseamna ca trebuie sa socializezi. De ce ? Pentru ca trebuie sa iti exprimi trairile si nu ca o comparatie sau antiteza cu altele, ci pentru ca ai nevoie de confirmari si infirmari, si pentru ca viata inseamna evolutie, nu stagnare sau involutie. Ideea de schimbare nu inseamna intotdeauna ceva rau, inseamna ca existi, inseamna ca traiesti. Schimbarea ta e necesara tot pentru tine, pentru intelegerea intrebarilor si raspunsurilor la propriile intrebari. Eu cred in ideea de ati pune propriile intrebari, chiar daca nu ai raspunsurile, dar .. intrebarile inseamna gandire, exprimarea propriilor ganduri chiar si atunci cand exista teama de a gandi cu voce :)

" Invatand sa traiesti frumos, vei stii sa mori frumos " - Confucius

Istoria românilor

Pai sa incep prin a spune ca imi place ca sunt roman si poate pe de o parte imi lipseste intr-adevar din patriotismul pe care altii sunt chititi sa mi-l inspire, poate asa ar trebui sa simt, ca sunt patriot. Dar stii, e ceva ca in clasa a 3-a cand faci un troc cu un copil de varsta ta, prin care tu ii dai ceva si astepti ca el sa iti dea altceva. Ca sa continui analogia, poate ca nu ii ofer tarii mele (patriei , ca sa fiu mai senzual) prea multe, dar .. nici nu astept ceva in schimb. Dar, surpriza! (acuma urma refrenul lui Sisu din melodia "Pune-i la pamant": Nu va speriati, nu am evadat, sunt eliberat conditionat!!) nu numai ca nu primesc in schimb, desi am zis, e echitabil, dar esti futut la orice pas.

So, MA DISPERA ISTORIA ROMANILOR! Cred ca am fost destul de clar, nu ?:)
Imi aduc aminte de manualele alea jegoase de istorie, sute de file intregi frate cu care erai impovarat din Scoala generala sa inveti ce iti bagau altii pe gat. Pana aici n-ar fi nimic rau, ca nah, te gandesti: Tre' sa invat, ca sa evoluez, sa stiu cat mai multe, sa fac ce am in cap (ai o pwla!).. cu istoria te duci direct la balamuc! Orice istorie ai invata, si daca te-ai baza pe ea, tot la balamuc ajungi! Deci, ideea e ca nu ma dispera insemnatatea evenimentelor prea detaliata si impovarata cu tot felu de kkturi nesemnificative cu adevarat pentru cei care o citesc, ci ma dispera MINCIUNA din Istoria romanilor.

Ca sa incepem cu geneza poporului roman. Romanii (deci nu românii) ce faceau, aveau legiuni, si evident ca aia erau baieti destepti, nu bagau in legiunile alea romanii lor, ca aia aveau capu' pe umeri, bagau tot felu de barbari, mongoli si alti dinozauri (mercenari) cu care cotropeau tot continentul. Si bineinteles pe daci, i-au futut instant in cateva razboaie, in numar de 2 (doua) care nu durara nici mult, dar ne pusera capac. Si sa vezi frate ce s-a intamplat, mongolii aia, barbarii si dinozaurii s-au combinat cu femeile de prin locurile Daciei si ghici ce a iesit. Ghici ciuperca! A iesit .. tot ce putea sa dea mai bun Europa din ea, ca ne deosebim dintr-un miliard de natii.

Imi aduc aminte din clasa a 8-a cum profesoara aproape ca avea orgasm cand ne spunea ce mari si tari eram noi, cand ii rupeam pe turci, futu-i in gura de turci ca ne mancasera viata aia. Nush frate cum i-om fi rupt noi pe ei sau la ce, ca nu zicea de table sau sah, ideea e ca dupa sute de ani aia sunt unde sunt si noi unde suntem. In fine, nu e prea concludent si nici o sa incep eu acum sa fac procesul vietii mele cu natia mea.
E de admirat modul romanilor din trecut, si mai ales felul in care povestea profa:
" - Copii! Romanii erau foarte buni strategi, cand veneau turcii, ca sa ii infometeze, si sa ii faca sa abandoneze, romanii fugeau in munti, ardeau casele, si otraveau fantanile! "
Deci, STOP!
What the fuck! Cum plm ma ? Deci noi otraveam fantanile si fugeam in munti si ardeam casele si plm ...? Bai oricat de prost ai fi, si chiar cred ca eram atat de prosti pe timpu ala ca basheam orice minciuna de genu asta, fratele meu, asta nu e tata curaj, nici strategie, asta e lasitate si prostie. Marii romani care se bateau cu turcii!

Dupa aia .. prin al doilea razboi mondial, intram noi in razboi: tanaaaaaaaaaa!
Ghici cu cine eram aliati: Cu Italia, Germania si Japonia. Pana aici toate bune si frumoase. Ma mir cum de stateau aia la masa cu noi, dar in fine .. sarim. Deci ma jur, ca as fi inteles toate acele decizii. Si in mod normal e greu sa judec eu astfel de lucruri, dar totusi in timpul razboiului, deci in mijlocului razboiului sa zic asa, ce crezi ca fac romanii ? Se dau cu ceilalti, sau "am intors armele" cum ne place noua sa zicem, e un mod mai subtil de a recunoaste ca suntem prea "la furat"..
Din nou:
- WTF ! Deci frate daca ai coaie, du-te nene pana la capat, si fii mandru ca ai mancat un cacat si du-l pana la capat. Dar sa o scalzi asa, ca e alba, ca e neagra, te dai cu unii, dupa aia cu altii, ca sa ce ? Si din lucrurile astea am avut numai de pierdut, pentru ca Germania desi a fost distrusa, uite cum e acuma, Japonia a incasat 2 bombitze, si nush daca ne vom compara noi cu aia vreodata pana in mileniul 10, De italia poate sa ne apropiem, dar in rest .. fum de carpatzi.
In fine ideea e ca suntem niste curve, si nici macar unele destepte, ci niste curve proaste si cu obrazu' gros.
Noi (recunosc, nu toti, dar procentul e in descrestere) suntem tot mongolii aia de atunci. Din pacate o vezi la orice pas in atitudine si mentalitate!

"Intelepciunea nu apare neaparat odata cu inaintarea in varsta. In unele cazuri trec degeaba anii."