Nu pot sa nu scriu, nici macar nu ar trebui sa scriu eu despre aceste 10 porunci. Ar trebui ca toti sa stim de ele. Tin sa mentionez ca "Viata pe un peron" de Octavian Paler e o carte care trebuie citita. Sunt convins ca si daca ai citi-o nu ar fi asa usor sa intelegi substraturile unui jucator orb de sah. E ceva cu totul si cu totul special. Nu poti sa nu fi captivat de imaginea singuratatii exprimata intr-o impacare cu evolutia spirituala a fiecarui individ care se regaseste in cel putin un exemplu oferit de Paler. Nu pot sa fiu eu un analist literar sau un critic nici atat, dar vrea sa va arat o alta versiune de 10 porunci pe care ar trebui sa ni le insusim, cel putin unii dintre noi.
Altfel de 10 porunci:
Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti in schimb orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu cauta, sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime, Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Posteaza un comentariu