Când vine noaptea,
Sună telefonul şi răspund,
Mă cheama la ea,
Spune chiar ce vreau să aud,
Repede hainele,
Parfumul si cheile,
Mă uit in toate parţile,
Să nu ma vada nimeni,
Nu uit sa cumpăr florile,
Urc în grabă scările,
Aprindem lumânările.
Ouu ou ouaa
Refren:
Secret, discret,
Ne iubim cum vezi numai in filme,
Si nimeni, nu ne poate judeca.
Secret, discret,
Ne iubim cum vezi numai in filme,
Hai spune cine ai vrea sa fim in seara asta (aa aast asta).
Alex din sud o arde
Ca la Hollywood,
Caaa laaa Ho..ho..
Ca la Hollywood,
Alex din sud o arde
Ca la Hollywood,
Caaa laaa Ho..ho..
Ca la Hollywood.
Te rasfăţ ca Brad pe Angelina,
Ca Mr. and Mrs. Smith de creşte adrenalina,
Pffff ... Bate-ma vina,
Că îmi place viaţa când se zgâlţâie maşina,
Te fac câte ture vrei nu mi se termină benzina,
Sunt o mitralieră mare,
Nu pistol ca Gina,
Rulăm uşor te intind pe covor,
Îmi faci un masaj,
Nu ne vede nimeni ca o ardem camuflaţi.
Repede hainele,
Parfumul si cheile,
Mă uit in toate parţile,
Să nu ma vada nimeni,
Nu uit sa cumpăr florile,
Urc în grabă scările,
Aprindem lumânările.
Ca la Hollywood.
Refren:
Secret, discret,
Ne iubim cum vezi numai in filme,
Si nimeni, nu ne poate judeca.
Secret, discret,
Ne iubim cum vezi numai in filme,
Hai spune cine ai vrea sa fim in seara asta (aa aast asta).
Puya: Nu pot, iau foc, de tot,
Nu pot sa ma abţin, deloc
Nu-s orb, tu eşti bună de tot,
Ai înnebunit toţi baieţii de la bloc,
Domnişoara vrea discreţie
E secretul nostru, nu vrem atenţie
Nu suport nicio indiscreţie,
Asta mică e o bestie.
Să facem ceva neconvenţional
Ce n-ai mai făcut, o sa fie mortal,
La marele final vreau un zgomot infernal
Vecinii tai o sa-ti bata-n ţeavă chiar,
Ai prea multe filme in canal,
Vreau sa ajung mai repede în pat
Fetele cuminţi mie îmi plac,
Că-s înnebunite de baieti răi, de fapt.
Secret, discret,
Ne iubim cum vezi numai in filme,
Si nimeni, nu ne poate judeca.
Secret, discret,
Ne iubim cum vezi numai in filme,
Hai spune cine ai vrea sa fim ïn seara asta (aa aast asta).
marți, 20 octombrie 2009
sâmbătă, 10 octombrie 2009
Leasa Dragos - Poarta fularul
Rapid este un club special si toti jucatorii oricare ar fi ei or sa se simta asa in Giulesti. E un feeling special pe care ti-l ofera Rapid, iti dai seama ca oricare joc ar incepe, nu poti stii ce va fi dinainte. E posibil sa bata cu 4-0 si e posibil sa o fure cu 4-0. Agonia si extazul incap in aceeasi fraza si in acelasi context cu un sens bidirectional. Iar atunci cand totul se termina cu extaz, nu poti sa nu zambesti si sa nu fii fericit.
Respect pentru Leasa Dragos.
Totul a inceput intr-o zi de vara
Rapidul nostru s-a nascut intr-un local de scoala
Avand o bere in fata caci era caldura afara
Doi strungari s-au intalnit si au pus planul pe coala
Au inceput cu "ce ar fi" caci erau doi visatori
Si au ales o culare dintre sute de culori
O culoare care, cand o vezi te face sa zbori
O culoare imprastiata peste mari si tari
Caci visiniu'i peste tot il vezi la fiecare pas
Avem acelasi sange'n vene, ne uneste acelasi glas
Visiniu inseamna bucurie si necaz
Visiniu inseamna agonie si extaz
Pentru noi Giulestu'i rai, pentru altii un infern
Inimi sar din piept pe glasul rotilor de tren
Dam tot pentru culori precum Pancu pe teren
Pune-n practica te rog si-ai sa auzi pe refren
Poarta fularul pe strada, in metrou, sau in troleu
Poarta fularul la bine, insa mai ales la greu
Urla de fericire si zambeste cand esti trist
Fii intodeanu mandru ca esti rapidist
Rapidu-i o poveste pe care nu o asculta nimeni
Hai sa facem o poveste pe care s-o asculte toti
Caci Rapidu ne mentine pe vecie pe toti tineri
Este o dovada clara ca atunci cand vrei, POTI
De la Nea Costea la Rica, de la Ghiara la Maftei
Ducem mai departe visul inceput in '23
De la Baratki la Tara, De la Neagu la Goata
Ne amintim de trecut, avand viitoru'n fata
Voi ce in teren turnati acum tricou alb visiniu
Amintiti-va ca spiritul nostru'i inca viu
Nu va cerem sa fiti oameni, fiindca sunteti mult mai mult
Sunteti cei ce reprezinta pe Rapidu nostru sfant
Voi acum sunteti prezentu dar prezentu'i trecator
Suntem muritor cu totii, RAPIDU'i nemuritor
Tre sa stam uniti si mandrii ,si asta`n fata tuturor
Hai sa umplem stadionul, si-apoi sa cantam in cor
Poarta fularul pe strada, in metrou, sau in troleu
Poarta fularul la bine, insa mai ales la greu
Urla de fericire si zambeste cand esti trist
Fii intodeauna mandru ca esti rapidist!
Forza Rapid Bucuresti!
Respect pentru Leasa Dragos.
Totul a inceput intr-o zi de vara
Rapidul nostru s-a nascut intr-un local de scoala
Avand o bere in fata caci era caldura afara
Doi strungari s-au intalnit si au pus planul pe coala
Au inceput cu "ce ar fi" caci erau doi visatori
Si au ales o culare dintre sute de culori
O culoare care, cand o vezi te face sa zbori
O culoare imprastiata peste mari si tari
Caci visiniu'i peste tot il vezi la fiecare pas
Avem acelasi sange'n vene, ne uneste acelasi glas
Visiniu inseamna bucurie si necaz
Visiniu inseamna agonie si extaz
Pentru noi Giulestu'i rai, pentru altii un infern
Inimi sar din piept pe glasul rotilor de tren
Dam tot pentru culori precum Pancu pe teren
Pune-n practica te rog si-ai sa auzi pe refren
Poarta fularul pe strada, in metrou, sau in troleu
Poarta fularul la bine, insa mai ales la greu
Urla de fericire si zambeste cand esti trist
Fii intodeanu mandru ca esti rapidist
Rapidu-i o poveste pe care nu o asculta nimeni
Hai sa facem o poveste pe care s-o asculte toti
Caci Rapidu ne mentine pe vecie pe toti tineri
Este o dovada clara ca atunci cand vrei, POTI
De la Nea Costea la Rica, de la Ghiara la Maftei
Ducem mai departe visul inceput in '23
De la Baratki la Tara, De la Neagu la Goata
Ne amintim de trecut, avand viitoru'n fata
Voi ce in teren turnati acum tricou alb visiniu
Amintiti-va ca spiritul nostru'i inca viu
Nu va cerem sa fiti oameni, fiindca sunteti mult mai mult
Sunteti cei ce reprezinta pe Rapidu nostru sfant
Voi acum sunteti prezentu dar prezentu'i trecator
Suntem muritor cu totii, RAPIDU'i nemuritor
Tre sa stam uniti si mandrii ,si asta`n fata tuturor
Hai sa umplem stadionul, si-apoi sa cantam in cor
Poarta fularul pe strada, in metrou, sau in troleu
Poarta fularul la bine, insa mai ales la greu
Urla de fericire si zambeste cand esti trist
Fii intodeauna mandru ca esti rapidist!
Forza Rapid Bucuresti!
sâmbătă, 3 octombrie 2009
Paradoxul vremurilor noastre
Paradoxul vremurilor noastre
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, râdem prea
putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca
mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Astea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în
care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest
mesaj. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi
lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui „TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!
Paradoxul vremurilor noastre în istorie este ca avem cladiri mai mari, dar suflete mai mici; autostrazi mai largi, dar minti mai înguste. Cheltuim mai mult, dar avem mai putin; cumparam mai mult, dar ne bucuram mai putin. Avem case mai mari, dar familii mai mici, avem mai multe accesorii, dar mai putin timp; avem mai multe functii, dar mai putina minte, mai multe cunostinte, dar mai putina judecata; mai multi experti si totusi mai multe probleme, mai multa medicina, dar mai putina sanatate. Bem prea mult, fumam prea mult, cheltuim prea nesabuit, râdem prea
putin, conducem prea repede, ne enervam prea tare, ne culcam prea târziu, ne sculam prea obositi, citim prea putin, ne uitam prea mult la televizor si ne rugam prea rar.
Ne-am multiplicat averile, dar ne-am redus valorile. Vorbim prea mult, iubim prea rar si urâm prea des. Am învatat cum sa ne câstigam existenta, dar nu cum sa ne facem o viata. Am adaugat ani vietii si nu viata anilor. Am ajuns pâna la luna si înapoi dar avem probleme când trebuie sa traversam strada sa facem cunostinta cu un vecin. Am cucerit spatiul cosmic, dar nu si pe cel interior. Am facut lucruri mai mari, dar nu mai bune. Am curatat aerul, dar am poluat solul. Am cucerit atomul, dar nu si prejudecatile noastre. Scriem mai mult, dar învatam mai putin. Planuim mai multe, dar realizam mai putine. Am învatat sa ne grabim, dar nu si sa asteptam. Am construit mai multe calculatoare: sa detina mai multe informatii, sa produca
mai multe copii ca niciodata, dar comunicam din ce în ce mai putin. Astea sunt vremurile fast-food-urilor si digestiei încete; oamenilor mari si caracterelor meschine; profiturilor rapide si relatiilor superficiale.
Acestea sunt vremurile în care avem doua venituri, dar mai multe divorturi, case mai frumoase, dar camine destramate. Acestea sunt vremurile în care avem excursii rapide, scutece de unica folosinta, moralitate de doi bani, aventuri de-o noapte, corpuri supraponderale si pastile care îti induc orice stare de la bucurie la liniste si la moarte. Sunt niste vremuri în care sunt prea multe vitrine, dar nimic în interior. Vremuri în care tehnologia îti poate aduce aceasta scrisoare si în
care poti decide fie sa împartasesti acest punct de vedere, fie sa stergi acest
mesaj. Aminteste-ti sa-ti petreci timp cu persoanele iubite, pentru ca nu vor fi
lânga tine o eternitate. Aminteste-ti sa spui o vorba buna copilului care te venereaza, pentru ca acel copil va creste curând si va pleca de lânga tine. Aminteste-ti sa-l îmbratisezi cu dragoste pe cel de lânga tine pentru ca aceasta este singura comoara pe care o poti oferi cu inima si nu te costa nimic.
Aminteste-ti sa spui „TE IUBESC” partenerului si persoanelor pe care le îndragesti, dar mai ales sa o spui din inima. O sarutare si o îmbratisare vor alina durerea atunci când sunt sincere. Aminteste-ti sa-i tii pe cei dragi de mâna si sa pretuiesti acel moment pentru ca într-o zi acea persoana nu va mai fi lânga tine.
Fa-ti timp sa iubesti, fa-ti timp sa vorbesti, fa-ti timp sa împartasesti gândurile pretioase pe care le ai.
Tuturor prietenilor mei, va multumesc ca existati!
vineri, 2 octombrie 2009
10 porunci
Nu pot sa nu scriu, nici macar nu ar trebui sa scriu eu despre aceste 10 porunci. Ar trebui ca toti sa stim de ele. Tin sa mentionez ca "Viata pe un peron" de Octavian Paler e o carte care trebuie citita. Sunt convins ca si daca ai citi-o nu ar fi asa usor sa intelegi substraturile unui jucator orb de sah. E ceva cu totul si cu totul special. Nu poti sa nu fi captivat de imaginea singuratatii exprimata intr-o impacare cu evolutia spirituala a fiecarui individ care se regaseste in cel putin un exemplu oferit de Paler. Nu pot sa fiu eu un analist literar sau un critic nici atat, dar vrea sa va arat o alta versiune de 10 porunci pe care ar trebui sa ni le insusim, cel putin unii dintre noi.
Altfel de 10 porunci:
Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti in schimb orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu cauta, sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime, Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.
Altfel de 10 porunci:
Prima porunca: Sa astepti oricat.
A doua porunca: Sa astepti orice.
A treia porunca: Sa nu-ti amintesti in schimb orice. Nu sunt bune decat amintirile care te ajuta sa traiesti in prezent.
A patra porunca: Sa nu numeri zilele.
A cincea porunca: Sa nu uiti ca orice asteptare e provizorie, chiar daca dureaza toata viata.
A sasea porunca: Repeta ca nu exista pustiu. Exista doar incapacitatea noastra de a umple golul in care traim.
A saptea porunca: Nu pune in aceeasi oala si rugaciunea si pe Dumnezeu. Rugaciunea este uneori o forma de a spera a celui ce nu indrazneste sa spere singur.
A opta porunca: Daca gandul asta te ajuta, nu cauta, sa recunosti ca speri neavand altceva mai bun de facut sau chiar pentru a te feri de urmarile faptului ca nu faci nimic.
A noua porunca: Binecuvanteaza ocazia de a-ti apartine in intregime, Singuratatea e o tarfa care nu te invinuieste ca esti egoist.
A zecea porunca: Aminteste-ti ca paradisul a fost, aproape sigur, intr-o grota.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)