Orgoliu

Cat de orgolios e bine sa fii ? E bine sa fii orgolios ? Recunosc ca eu sunt, dar exista si intrebarea: Oare ma ajuta ? Si daca ma ajuta, cand ? Si daca ma ajuta, cat ? In ce situatii ?
Greu de spus, si probabil ca fiecare dintre noi are putin orgoliu, unii mai mult, sau altii mai putin. Cred ca femeile il au mai preponderent. Dar totul se schimba in cazul barbatilor :)
De ce ? Don't ask me! :)
Stiu doar ca atunci cand orgoliul face obiectul unei discutii, toata lumea sau ma rog, cineva afirma despre un barbat: E orgolios! Sau si daca nu o afirma, o gandeste! Eu consider ca orgoliul e ceva normal care trebuie sa existe, e doar o atitudine pe care o iei si o decizie pe care incerci sa o mentii contrar cursului. Am primit odata o asemenea caracterizare: orgolios, arogant, mucalit, increzut. Tre' sa recunosc ca nush daca le aveam pe toate, dar daca iti spun mai multe persoane incepi sa crezi, nu ? Da, sunt orgolios, s-ar putea si arogant, s-ar putea si mucalit. So fucking what ?:)
Ma simt bine in pielea mea, consider ca stiu ce pot oferi, stiu la ce sa ma astept, stiu cat de mult pot sa fac pentru a obtine ceva. Temperarea orgoliului inseamna toleranta, deschidere, inseamna a fi dispus sa oferi, inseamna poate uneori mai mult decat inteleg ceilalti care primesc. Ce se intampla cand doi oameni orgoliosi se alatura, sa zicem ca nu conteaza scopul ? Poate sa fie iubire, prietenie, cunoastere, discutie, etc.
Pai in prietenie, acest lucru va crea respect intre cele doua persoane, indiferent de situatie. In cazul unei iubiri, well .. it's a different thing. De ce ? Pentru ca unul din ei trebuie sa lase din orgoliu. Adica unul se lasa calcat in picioare cu alte cuvinte. Iti dai seama ?:)
Si probabil cel care lasa si e calcat in picioare, ala iubeste. Si bineinteles, celalat, nu ! Primul se lasa calcat in picioare, pentru ca celalalt sa fie fericit, primul face multe lucruri numai pentru celalalt. La un moment dat o sa te intrebi vreodata daca primul a fost vreodata orgolios, asa de mult va scadea. Evident, trendul este descendent pentru cel in cauza, iar celalalt urca pe o scara a respectului de sine, exagerat si fals. Totodata e o urcare mincinoasa, in sensul ca nu isi da seama ca evolutia sa si schimbarea personalitatii se datoreaza tot celuilalt, tot pentru ca celalalt face orice e posibil pentru fericirea sa. Se va atinge un punct critic, paroxism, in care primul dupa ce este calcat in picioare este si tarat pe pres si la final trebuie sa mai si aplaude si sa spuna ca ii place. Ah da! Si sa faca ciocu mic, daca nu ii convine ceva.
Dar ca orice poveste totul are si un final, de multe ori finalul fiind si nefericit. Exista 2 tipuri de final care au acelasi inceput.
Primul tip de final, este momentul in care primul fara orgoliu, are un moment in care realizeaza ca lucrurile au mers prea departe si ia atitudine, iar cealalta persoana poate, sau nu, sa inteleaga aceasta realitate. Daca intelege, lucrurile ar putea sa se schimbe intre cei doi si totul sa decurga normal sau poate chiar mai bine de aici inainte.
A doua varianta, este cea in care la fel, primul are la fel un moment de rascruce si ia atitudine, dar din pacate scara celuilalt e prea sus, si nu mai vede pragul de jos, iar lucrurile vor ramane transate clar. Din pacate situatia nu se va clarifica pe moment iar cel de-al doilea va intelege mult mai tarziu ca totul i se datoreaza primului. Mai grav stii ce e ? Nu e nici o intrerupere a unei relatii, nici despartirea, nici impacarea, nici ce ramane dupa. Mai grav e ca va exista un revers al medaliei, indiferent de final. Reversul e de doua ori mai dureros si mai eficient.
Cred ca vremurile se schimba si se vor schimba mereu, dar cred cu tarie, ca in vremea in care traiesc, e bine sa fii atent la ce se intampla in jurul tau. Nu te gandi ca e vorba de o atentie concentrata asupra cuiva/ceva, ci ma refer la o atentie generala, din care poti retine orice, poti invata orice. E bine sa fii atent cand vorbesti cu cineva, sa intelegi mesajul pe care il transmite, sa intelegi ca ochii isi schimba directia cand minte, sa intelegi ca si colturile gurii, se modifica intr-o parte cand ascunde ceva, e bine sa stii ca e fericit/a cand zambeste, e bine sa stii ca e atent/a cand are ochii mari si privirea fixa. E bine sa stii ca sunt lucruri care vorbesc cu tine fara ca tu macar sa intelegi asta.
Si cel mai important lucru cred eu, e faptul ca unii pot sa minta, dar sa o faca numai atunci cand sunt siguri ca stiu sa o faca. Altfel, sa stea in plm in banca lor, ca nu se stie cum si cand o fura!


" Vanitatea altora ne ofenseaza gustul doar atunci cand ne ofenseaza propria noastra vanitate. "
Friedrich Nietzsche.